Ghenadie Fala: Zâmbetul frumos este cheia succesului şi a încrederii în sine. 
Educaţie:
Universitatea de Stat de Medicină din Chişinău.
Carieră
Medic-şef în cadrul clinicii stomatologice Felluci.
Familie
Soţia, Lucia Fala şi fiicele Felicia şi Ana.
***
V-aţi născut într-o familie de medici. Aţi ales singur domeniul stomatologiei sau aţi făcut-o la insistenţa părinţilor?
Am fost un adolescent destul de încăpăţânat și rebel. La finele clasei a opta îmi doream să devin tehnician dentar, dar părinţii au insistat să devin farmacist. Şi atunci am decis să nu fac pe placul nimănui şi am mers să învăţ de macaragiu la şcoala tehnico-profesională din Orhei. Apropo, cunoştinţele pe care le-am acumulat acolo mi-au fost foarte utile în viaţă mai târziu: mă pricep foarte bine la subtilităţile din domeniul construcţiei; pot face reparaţie, pot chiar să construiesc o casă şi nu am nevoie de maistru. (Râde.) Am absolvit şcoala tehnico-profesională cu diplomă de excelenţă. Visam să devin arhitect, însă m-am lăsat influenţat de fratele meu care era tehnician dentar. Comunicam mult, mergeam la el la serviciu. Fratele meu intenţiona să aplice la institutul de medicină. Şi când a spus: „Să mergem împreună!”, eu m-am învoit imediat. Am depus şi actele „ca să fim împreună”, iată de ce nu-mi făceam griji. La primul examen am obţinut punctaj maxim şi atunci m-au admis imediat.
Aţi renunţat la visul de a fi arhitect?
Atunci când decid să mă implic în ceva, mă dedic în totalitate. Sincer să fiu, m-am obişnuit cu stomatologia abia după ce am absolvit institutul, în special o dată cu apariţia fotopolimerilor care permiteau reconstituirea dintelui în toată splendoarea sa. Atunci m-am lăsat cucerit de pasiunea pentru această meserie şi am realizat că n-am studiat medicina în zadar.
Care a fost parcursul cariei dvs. după absolvirea institutului de medicină?
Am cunoscut o ascensiune semnificativă, pentru că am început de la funcţia de medic-şef. (Râde.) Mi s-a propus să preiau conducerea unui ambulatoriu din mediul rural. Dat fiind faptul că sunt întotdeauna foarte receptiv la muncă şi mă dedic întru totul, obţinând rezultate excelente, am creat un ambulatoriu model. Am deschis cabinete medicale care încă nu existau nici în oraş; am asigurat dotarea tehnică a acestora la cel mai înalt nivel. Ni s-a alocat o ambulanţă, ceea ce pentru sat era ceva ieşit din comun. Însă aveam un deficit enorm de specialişti. Din aceste considerente a trebuit să fiu şi pediatru, şi terapeut, şi chirurg, şi stomatolog, şi medic-şef. Lucram zile întregi fără întrerupere, la propriu.
Când aţi simţit că este momentul potrivit să deschideţi propria Dvs. clinică?
În 1994 m-am întors la Chişinău şi am început să activez la clinica fratelui meu care era, de fapt, prima clinică stomatologică privată din ţară. Trebuie să recunosc că am pus mult suflet în tot ceea ce făceam, de exemplu, se întâmpla ca eu şi fratele meu să modelăm câte un dinte timp de o săptămână după care să discutăm rezultatele obţinute de fiecare în parte. Eram foarte ambiţioşi şi aspiram să devenim nişte profesionişti cât mai buni.
Mereu am visat să deschid o clinică de tip familial, de aceea, atunci când m-am aflat la timpul şi la locul potrivit, am profitat de ocazie. În fruntea priorităţilor mele au fost şi rămân a fi următoarele: siguranţa pacienţilor, abordarea corectă a tratamentului şi rezultatul final. Bineînţeles, cel mai plăcut moment pe care îl implică deschiderea propriei afaceri este satisfacţia transpunerii viselor în realitate. Nimic nu se compară cu libertatea de a face totul după propriul plac, începând de la dotarea şi echiparea cabinetelor până la aspectul exterior al clinicii. Te dedici cu trup şi suflet afacerii pe care o conduci, deci alegi tot ceea ce este mai bun. În 2015 am împlinit 10 ani, şi sunt nespus de fericit că lucrez împreună cu familia mea.
Versiunea completă o găsiţi în ediţia AQUARELLE mai-2014.
