Serghei Kowalski şi Irina Tarasiuc 
Muzica ne-a adus împreună
Irina: L-am cunoscut pe Serghei într-un studio de muzică, aşa că expresia „muzica i-a adus pe cei doi împreună” – ni se potriveşte de minune. Tocmai mă mutasem din Bălţi la Chişinău, am intrat la universitate şi am venit la studio să-mi mai încerc încă o dată norocul. Serioja lucra acolo împreună cu prietenul său Veaceslav Daniliuc, înregistra o piesă. Ne era destinat să ne întâlnim.
Serghei: Ira mi-a răpit atenţia dintr-o dată prin felul ei de a fi - plină de viaţă, frumoasă, zâmbitoare, deschisă – însă nu m-am decis să merg să vorbesc cu ea atunci, gândindu-mă că dacă soarta va vrea, va face astfel încât să ne mai întâlnim o dată. Aşa a şi fost. Ira a revenit în studio şi am avut o şansă bună pentru a face cunoştinţă.
Irina: Din acea zi am devenit practic de nedespărţit: comunicam şi ne vedeam destul de des, dat fiind faptul că de fiecare dată după ore mergeam la studio pentru repetiţii. Ne simţeam foarte bine împreună, veseli, degajaţi şi plini d viaţă. Între noi nu exista tensiune, aluzii sau insinuări. Aveam o senzaţie de parcă ne cunoşteam de multă vreme şi eram doi prieteni buni. A fost clar de la bun început că ne plăceam unul pe altul.
Serghei: Eu nu-mi proiectasem în cap niciun „plan de cucerire”, am lăsat ca relaţia noastră să-şi urmeze cursul firesc şi nu a regretat niciodată acest lucru. Pe lângă faptul că ne bucuram unul de prezenţa celuilalt, mai şi colaboram împreună de minune: am început să înregistrăm piese, am creat formaţia ”Lume”, am început să evoluăm împreună. Filmările pentru clipul piesei „И снова лето” care au avut loc în Turcia ne-au apropiat şi mai mult.
Irina: Exact, am combinat utilul cu plăcutul: pe de o parte am filmat un clip incendiar, iar pe de alta – am trăi clipe de neuitat.
Serghei: Şi asta s-a întâmplat în pofida faptului că mama Irinei a mers cu noi (Zâmbeşte). Nu am fost împotrivă deloc, deoarece ştiam că mama a susţinut-o pe Ira din frageda copilărie, fie vorba de vreun concurs, piesă sau videoclip nou. În plus, Ira nu avea decât 19 ani pe atunci, iar eu aproape 30 – este firesc că se îngrijora pentru ea şi nu putea s-o lase să plece singură. Apropo, tocmai în Turcia ne-am „căsătorit” (Zâmbeşte). Acea „căsătorie” a fost asemeni unui semn al destinului.
Căsătorie în Turcia şi căsătorie în Bălţi
Irina: Ne-am aflat în Turcia într-o perioadă în care se organizau spectacole mari, pline de feerice şi dansuri fără număr. În cadrul unui concurs am fost aleasă să ies pe scenă, mi-au pus o batistă roşie pe cap şi au început să improvizeze un moment artistic şi anume „Răscumpărarea miresei”. Apropo, eram îmbrăcată în nişte „straie” tradiţionale turceşti, pe care le achiziţionasem chiar în acea zi. Am început să fiu abordată de pretendenţi care propuneam să mă răscumpere şi prezentatorul m-a întrebat atunci în glas încet unde este iubitul meu.
Versiunea completă o găsiţi în ediţia AQUARELLE februarie-2014.
