Lucia Fala – Totul începe cu un zâmbet. 
Dosar-AQ
Educaţie
Institutul de Stat de Medicină din Chişinău
Carieră
Directorul clinicii stomatologice pentru întreaga familie „Felluci”, stomatolog-pediatru.
Familie
Soţul Ghenadii – medic-şel la clinica Felluci, stomatolog. Fiica mai mare, Felicia – medic stomatolog, rezident. Fiica mai mică, Anna – studentă.
***
Cu ce vă începeţi ziua?
Îmi place să duc un mod de viaţă sănătos, de aceea încerc să încep fiecare zi făcând sport. Soţul meu a amenajat la noi acasă o cameră pentru noi toţi; astfel avem mica noastră sală de sport. (Zâmbeşte). După care vine un mic dejun sănătos (terci, musli cu nuci). De regulă, la ora nouă sunt deja la serviciu, însă uneori ziua mea de lucru poate începe şi mai devreme. Avem program flexibil: dacă clientul vrea să-şi rezolve problemele până la începutul zilei de lucru (spre exemplu, vrea să-şi aducă copilul la clinică până la începerea orelor), deschidem clinica mai devreme. La noi se lucrează „până la ultimul client”. Dacă pacientul are dureri sau are o altă problemă cu dinţii, putem rămâne chiar şi până la miezul nopţii. Cu alte cuvinte, toată ziua şi seara sunt la serviciu. Iar când ajung acasă, nu vreau decât să mă relaxez şi să mă uit la televizor.
Împreună cu soţul dvs. aţi deschis o clinică, iar acum fiica dvs. mai mare lucrează şi ea acolo. Sunteţi mereu înconjurată de familie… Nu vă cuprinde uneori dorinţa de a lua o pauză, pentru a schimba ambianţa?
Păi, nu suntem chiar tot timpul împreună. Avem cabinete separate. (Râde.) De fapt, ar putea suna ciudat, dar se întâmplă să nu reuşim să schimbăm un cuvânt unul cu altul în timp ce suntem la serviciu. Eu lucrez cu pacienţii mei, fiica mea îi are pe ai săi, iar Ghena se întâmplă să nu iasă deloc din cabinet – are o programare după alta. Reuşim să ne simţim lipsa reciproc. (Zâmbeşte).
Cum aţi făcut cunoştinţă cu soţul dvs.? Aţi lucrat împreună tot timpul?
Am făcut cunoştinţă în anii de studenţie. El era anul patru, iar eu abia intrasem la universitatea de medicină. Întotdeauna am visat ca soţul meu să fie medic. Nu ştiu de ce, dar credeam că nu voi avea ce discuta cu un om din alt domeniu de activitate. Aşa şi a fost. Eu am lucrat tot timpul cu Ghena, el – nu. Vreau să spun că, într-un timp, după naşterea copiilor, eu creşteam copiii, iar Ghena făcea carieră. Pentru că e imposibil ca ambii soţi să facă o carieră şi să crească copii în acelaşi timp. Iar când fetele noastre au mai crescut, am decis că suntem gata să ne transpunem în realitate visul şi să deschidem clinica noastră stomatologică.
