Sofia Vicoveanca, legendară interpretă a muzicii populare românești, a împărtășit amintiri cutremurătoare din copilăria sa, dezvăluind detalii dintr-un trecut marcat de lipsuri și tragedii, dar și de legături puternice și învățăminte prețioase.

"Vă spun o mică poveste, de copil. Nu mâncasem carne de nu mai știam când, parcă de niciodată. Așa aveam sentimentul. Aveam găini, aveam ouă… Pâine nu aveam, dar aveam mămăligă. Și ciorbe cu fel de fel de legume, găsite prin lume. Cineva mi-a dăruit o găinuță neagră, cu picioarele scurte ca de rățușcă. Îi spuneam Negruța. Mama îmi dădea mâncare într-un castron, într-un blid așa. Pe o parte mâncam eu, pe cealaltă parte mânca Negruța. Când strigam Negruța, ea venea „lipa-lipa. Vara, când era căldură mare, o înfășam și îi lăsam doar ochișorii pe afară. O înveleam și o legănam. Îmi făcuse un vecin un legănuț și râdeau mătușile de mine că, în căldura aceea, Negruța nu se mișca. Ne aveam una pe alta. Când o strigam, ea apărea imediat. E ceva ce nu se poate povesti.", a povestit Sofia pentru viva.ro

"Și vine mama într-o zi și spune: „Hai, că am făcut mâncare bună, ceva bun!. Repet, nu mai mâncasem carne de nici nu mai țineam minte. Și-mi spune: „Avem cărniță. Eu, în momentul acela, ies afară și văd penele Negruței pe gunoi. Eu nu am luat o lingură de ciorbă. Am plâns-o, am bocit-o pe Negruța. Nu am să uit cât oi trăi! Iar mama mi-a spus: „Dacă știam că așa îți e de dragă Negruța, nu o tăiam! Dar era bătrână, trebuia să o tai. Nu m-a convins. Nu am mâncat o gură din mâncarea făcută de mama. A fost cumplit. Cam așa sunt amintirile mele.", a mărturisit artista.

Sofia Vicoveanca, mărturisiri dureroase despre copilărie

"Tata era în lagăr la ruși. Primeam ajutoare din America, niște pachete în care erau conserve, ulei și ciocolată. Pe zi, mama îmi dădea ciocolată, o bucățică așa cam cât o unghie. Și plimbam ore în șir limba pe bucățica aia de ciocolată. Peste ani, am primit ciocolată din Elveția, am primit ciocolată din Belgia, unde sunt fabrici mari de ciocolată, renumite în lume. Nu am găsit gustul ciocolatei din copilărie. Nu există! Iată ce amintiri am, cu ce amintiri mă încălzesc eu! Asta-i viața mea! Și nu uit să dau „bună ziua!. Mama îmi spunea: „Dacă cineva, vreodată, numai din priviri ți-o dat dreptate și nu îi mulțumești, nu e bine. Și am 82 de ani și nu am uitat vorbele mamei, să le mulțumesc celor care trebuie… Eu sunt măritată cu Facebook-ul! Dezleg integrame, citesc, am ce face! Dar nu uit nici în ziua de azi sfaturile mamei din copilărie.", a povestit Sofia.

„Tatăl meu a fost dus în lagăr, să muncească într-o mină de cărbune'

"Aveam rude, da. Nașa mea de botez, sora tatălui meu. Toată familia a rămas acolo, în Ucraina. Iar acum, toți verișorii mei sunt împrăștiați prin lume. Nu am ținut legătura cu ei, pentru că o perioadă nu a fost voie, și apoi am avut și eu drumurile mele și nu am mai apucat. Am plecat cu amar și cu grija zilei de mâine și am venit în România. Iar când au început să vină ucrainenii la noi, la Siret, era o coadă de kilometri, dar eu nu am avut curaj să mă duc, cumva să mă răscolesc, să-mi răscolesc amintirile. Eu, practic, nu am amintiri din perioada aceea."

"Tatăl meu a fost dus în lagăr. A fost dus să muncească într-o mină de cărbune, la Baku. Nici nu mai știam dacă mai trăiește, eram o copilă pe atunci. După o zi de muncă, stăteam pe prispă și ascultam cum se puneau la povești mama și celelalte femei, dar eu mă prefăceam că dorm, în brațele mamei. Și așa am auzit de toate. Aveam pământ și animale, am trăit ca lumea acolo. Noi am rămas fără nimic, tata a plecat, mama și noi ne-am refugiat la Vicovul de Sus. Acolo am ajuns la o mătușă doar cu ce a putut să își pună mama în traistă – câteva schimburi pentru mine și ceva de-ale gurii. Nu a uitat să își pună însă cămașa de mireasă și basmaua de mireasă pe care le am eu în zestre. Ce-o fi fost în sufletul ei în momentul acela, de nu a renunțat la veșmintele cele mai importante din viața ei?! Revenind, da, e amar, dar nu am avut curaj să mă duc la Siret să întâmpin ucrainenii. Nu am avut curaj! Mi-am amintit… N-am vrut."