Mihai Morar, îngenuncheat de durere. Suferința cu care s-a luptat în tăcere 
Cu doar câteva ore înainte să intre în casa de sticlă din Orașul Faptelor Bune, îndrăgitul om de radio primea o veste cumplită. Fetița lui de doar trei anișori avea nevoie urgentă de o operație, pneumonia cu care fusese diagnosticată se complicase, iar în plămâni se acumulase lichid.
„Cred că de la moartea bunicilor mei n-am primit un mesaj mai dureros decât ăsta”, povestește Mihai Morar în cel mai nou episod de podcast „Fain & Simplu”, primul din acest sezon. Cu patru zile mai devreme, vorbeam dacă să meargă sau nu la prima ei serbare de la grădiniță, iar acum diagnosticul era de pneumonie cu acumulare mare de lichid. Roua și mama ei sunt urcate în ambulanță, traversează tot orașul și ajung la Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii Marie Curie. Mi se părea că e prea mult pentru un copil, într-o singură zi. Roua nu văzuse vreun salon de spital sau vreo cameră de gardă până la vârsta ei. Ambulanțele erau doar niște jucării din camera ei, în niciun caz o realitate, numai că realitatea era mai dură de atât. La Marie Curie am aflat ce o așteaptă pe Roua. Pneumonia era atât de agresivă încât medicii au hotărât să o opereze pentru că avea lichid în plămâni. Nu știu când v-ați simțit voi neputincioși ultima oară, dar neputința de a face ceva pentru copilul tău bolnav este, sigur, cel mai greu de dus dintre toate neputințele”, spune Mihai Morar.
După telefonul primit, prezentatorul, care ajunsese cu doar câteva ore în urmă la Oradea, s-a urcat în mașină și s-a întors la București. Din acel moment, au urmat mai bine de două săptămâni de emoții, temeri, frici, neputință, o realitate dură despre care a decis să vorbească în primul podcast din acest sezon. La fel cum, prin intermediul acestei povești personale pe care a decis să o împărtășească publicului lui, mesajului este unul simplu: „N-ar trebui să mai calculăm timpul în ore, în zile și nici măcar în ani. Ar trebui să-l calculăm în momentele în care ne-am făcut griji și în momentele în care ne facem griji degeaba”.
