Din fragedă copilărie 
Fiecare ţară are imaginea sa, şi de aici tradiţii şi caracteristici specifice de educare a tinerelor generaţii. Există state care îşi tratează „micii” cetăţeni asemeni unor persoane individuale cu drepturi depline, altele însă îi educă în mare austeritate, în timp ce o altă categorie de state – îi răsfaţă extrem de mult…
Psihologii susţin că perioada cea mai importantă pentru dezvoltarea umană este între naştere şi vârsta de cinci ani. Haideţi să facem o mică excursie prin ţările lumii şi să vedem care sunt particularităţile fiecăreia în parte, în materie de educaţie. Şi pentru ca această călătorie să nu aibă un caracter pur informativ, am putea chiar şi să împrumutăm ceva de la ei.
Japonia
Japonezii sunt cunoscuţi peste tot în lume ca fiind nişte persoane inteligente, muncitoare, disciplinate, politicoase, grijulii faţă de familie, animale, natură.
* Copii în Japonia sunt, pur şi simplu, adoraţi. Femeile însărcinate împărtăşesc această bucurie familiei şi prietenilor, merg cu regularitate la templu şi se roagă pentru sănătatea viitorului bebeluş. Nu se despart nici măcar pentru o oră de bebeluş după naştere. Copii sunt alăptaţi până la vârsta de doi ani (fenomenul formulelor pentru sugari, de altfel ca şi peste tot în lume, ţine de domeniul trecutului).
* Conform tradiţiei, mama are grijă de copii şi îndeplineşte treburile gospodăreşti, iar tatăl munceşte din greu şi întreţine material familia. Copiii sunt foarte ataşaţi de mamele lor, care uneori îi dădăcesc până la vârste târzii.
* Un celebru postulat japonez spune: până la vârsta de cinci anişori, copilul face orice își dorește, de la cinci până la cincisprezece ani este supus unor reguli educaţionale foarte severe, iar după cincisprezece ani este tratat ca o persoană adultă. Copiii, într-adevăr, nu sunt certaţi, nu sunt pedepsiţi, şi fiecare „nu se poate” este explicat cu lux de amănunte. Dar acest lucru nu înseamnă că le este permis absolut orice, mamele sunt foarte atente când vine vorba de siguranţa acestora. Iar după cinci ani comportamentul copiilor este strict controlat, cuvântul părinţilor este lege.
* Televiziunea abundă de emisiuni de divertisment şi programe educaţionale pentru copiii de toate vârstele. Aceştia sunt învăţaţi absolut totul: începând cu regulile simple de igienă precum mersul la toaletă şi spălarea pe dinţi, până la reguli de conduită în societate, sunt familiarizaţi cu valorile culturale.
* Copiii obişnuiesc să frecventeze grădiniţe private sau publice. Grupele sunt alcătuite din 6–9 persoane. Copiii sunt învăţaţi să fie independenţi mai întâi de toate. Aceştia fac ordine şi uneori chiar gătesc bucate simple (gătesc turte de orez sau prăjesc peşte) – bineînţeles, cu ajutorul supraveghetorilor. La vârsta de cinci ani sunt învăţaţi să scrie şi să citească, au un comportament adecvat în relaţie cu ceilalţi copiii.
* Înainte, japonezii aveau o problemă legată de învăţarea limbilor străine, acum însă acest aspect este abordat cu maximă seriozitate: copiii care au atins vârsta de trei anişori sau chiar un anişor şi jumătate sunt încadraţi în grupe speciale în care li se predă limba engleză de către profesori britanici (americani). În cadrul unui astfel de sistem, limba este asimilată cu uşurinţă.
Germania
Germanii sunt persoane punctuale, ordonate şi cumpătate. De obicei, se căsătoresc pe la vârsta de 30 de ani, iar vârsta la care se decid să devină părinți este una şi mai înaintată. Germania are cea mai scăzută rată a natalităţii din Europa.
* Femeile nu doresc să-şi părăsească locul de muncă pentru o perioadă mai îndelungată de timp, din cauza naşterii copilului, deşi există siguranţa ca acesta să fie păstrat timp de trei ani. Serviciile dădacelor sunt costisitoare.
* La grădiniţele de copii merg aproximativ 30 la sută din copii. Metodă de împărţire a copiilor pe grupe în funcţie de vârstă aici nu este aplicată. Copii aleg de sine stătător activităţile pe care doresc să le desfăşoare. Aici copii nu sunt învăţaţi să scrie şi să citească, ci să comunice, să joace după reguli, să fie disciplinaţi. O atenţie deosebită este acordată dezvoltării vorbirii.
Versiunea completă o găsiţi în ediţia AQUARELLE mai-2014.
