Poveşti magice împărtăşite de către cititorii noştri 
Îngeraşii noştri
Bogdan + Renata
Dorim să vă împărtăşim povestea de dragoste dintre doi îngeri, Renata Radov şi Bogdan Corcevoi. S-au cunoscut acum o jumătate de an. Inimile lor au fost învăluite de emoţii calde și înduioşătoare din prima clipă. Probabil, aceasta ar fi definiţia dragostei la prima vedere. De fiecare dată când se văd, alergă unul în întâmpinarea celuilalt radiind de fericire, se ţin mereu de mână, fac concesii reciproce şi se împart cu toate, chiar şi cu… jucăriile preferate.
Dragostea dintre copii este cel mai curat şi neprihănit sentiment. Tocmai din acest motiv am ales să vă împărtăşim această istorioară în ajunul zilei tuturor îndrăgostiţilor şi totodată să-i adresăm urări de bine lui Bogdan cu ocazia zilei sale de naştere, din moment ce a apărut pe lume într-un moment magic dedicat exclusiv iubirii. Sperăm că acest sentiment va trăi veşnic în inimile copiilor noştri!
Îndrăgostit până peste cap
Vladimir + Galina
Am cunoscut-o pe Galea la o petrecere dedicată zilei de naştere a unui prieten comun, mai exact pe 5 martie. Am petrecut pe cinste, iar pe la sfârşitul serii i-am propus să sărbătorim ziua de 8 marte cu toţii împreună. Peste trei zile, când ne-am întâlnit, mi-a venit ideea să fac o glumă şi am prezentat-o tuturor drept logodnica mea. Galea a fost surprinsă însă nu a obiectat nimic, pur şi simplu m-a privit într-un mod destul de pregnant. Apoi m-am gândit că ar fi nemaipomenit dacă ne-am căsători cu adevărat! Şi de ce aş mai tărăgăna dacă eu sunt îndrăgostit până peste cap, iar ea este cea mai minunată fiinţă din lume! În timp ce o conduceam pe Galea acasă i-am cerut mâna – în cel mai adevărat sens al cuvântului! Ea însă nu m-a luat în serios: mi-a spus că este o chestie nechibzuită şi că plănuieşte să plece din Chişinău. Ea a intrat în bloc, iar eu m-a aşezat pe o bancă vizavi de scară, m-am lăsat copleşit de tristeţe şi… am adormit. M-am trezit de la faptul că cineva m-a atins de umăr. Era Galea: „Sunt de acord!”. Mi-a spus că nu a putut închide un ochi, şi a hotărât să-mi spună ”da” dacă era să mai fiu acolo, lângă casa ei. Au trecut 20 de ani de atunci. Avem o căsnicie fericită, avem chiar şi copii mari deja – o fată şi un băiat. Mi-e frică să-mi imaginez uneori ce întorsătură ar fi luat viaţa mea dacă atunci nu aş fi adormit întâmplător…
Versiunea completă o găsiţi în ediţia AQUARELLE februarie-2014.
