Cineva cu care sa te simti absolut in siguranta sa te deschizi, fie ca este prin cuvinte, o privire sau pur si simplu prin timpul petrecut impreuna in liniste, intr-o stare de profunda conexiune. Intimitatea emotionala te implineste in mod profund, creeaza sentimentul acela ca esti vazut cu adevarat exact asa cum esti. Ea poate exista doar atunci cand cealalta persoana cauta sa te cunoasca, nu sa te judece.”
Suna minunat, dar cand vine vorba de a suprapune asta cu imaginea parintilor nostri, cati dintre noi pot recunoaste ca au avut parte de asa ceva in copilarie si adolescenta?
Conform expertilor, conexiunea si intimitatea emotionala sunt nevoi absolut esentiale in dezvoltarea sanatoasa a planului emotional al oricarui copil. Iubirea in sine nu este de ajuns. Limbajele prin care ea este comunicata sunt fluide si difera de la un om la altul, iar noi suntem datori sa le identificam corect ca sa putem apoi umple rezervoarele de iubire ale celor dragi noua.
Suntem o generatie de copii crescuti cu ideea ca dragostea nu se “vorbeste”, nici macar nu trebuie aratata, ea este de la sine inteleasa. Doar aceasta idee in sine reprezinta un sloi de gheata, daramite comportamentele pe care acest tip de educatie le-a generat atat in randul celor care au adoptat-o, cat si in randul celor care au suferit de pe urma ei.
Lipsa de exprimare a iubirii dezechilibreaza profund orice copil, transformandu-l intr-un adult nesigur, imatur emotional la randul lui, care nu se poate bucura pe deplin de viata.
Pairintii imaturi emotional fie nu sunt capabili, fie nu ii intereseaza sa aiba grija de nevoile emotionale ale copiilor lor. Din diverse motive, ei nu au niciodata timp sa se preocupe de trairile interne ale acestora, nici macar nu le observa. De cele mai multe ori asta se intampla pentru ca le este ingrozitor de teama de propriile trairi emotionale pe care nu sunt dispusi sa le resimta, si atunci le ignora. Le este teama sa descopere cat de lipsiti sunt de intimitate emotionala. Pusi in situatia de a gestiona aceste trairi la copiii lor, acest gen de parinti devin pe loc iritati, nervosi si, de cele mai multe ori, isi si pedepsesc copiii pentru aceste “iesiri”. In cercul acesta vicios, nevoile celor mici nu sunt absolut niciodata satisfacute.
Un parinte imatur emotional poate sa transforme copilul intr-o persoana cu profunde nesigurante legate de propria persoana, dar si de realitatea imediata. Relatia este frustranta, plina de resentimente si poate duce la depresie, anxietate, abuz de substante si chiar tulburari psihice mai grave.
Sursa - andreearaicu.ro