În pat cu… Nicu Țurcanu 
Info AQ
Actor la Teatrul Național ”Mihai Eminescu”, precum și Teatru Studio Geneza Art. A interpretat rolurile principale în Etajul 2 și în serialul «3+3».
Prezentator la radio și televiziune.
Cântă la ghitară, saxofon și clarnet.
Chestionar-AQ
Vârstă
25 ani.
Zodia
Balanța.
Preferințe culinare
Bucatele gătite împreună cu iubita.
Preferințe de băuturi
Vin roșu.
Visul
Să formez o familie solidă.
Coloana sonoră potrivită pentru prima noapte
So We Meet Again de Melody Gardot.
Desert pentru două persoane
Înghețată
Cea mai romantică peliculă
”Parfum de femeie”
***
Nicu, ce înseamnă teatrul pentru tine?
Mama, de mic copil, îmi zicea că trebuie să devin artist, dar nici eu nu mă văd în alt domeniu. Arta în Moldova nu este foarte profitabilă, dar îmi îmbogățește lumea spirituală. Teatrul este o lecție a vieții, care se predă de pe scenă. Rolul acestuia constă în a schimba percepțiile spectatorului, a-l face să se gândească, să analizeze și să-și formeze o părerea despre cele văzute.
Încă din copilărie, actorii erau un exemplu de urmat pentru mine, și acum, fiind conștient de faptul că și eu pot deveni modelul cuiva, depun eforturi considerabile pentru a corespunde așteptărilor. Sunt un idealist incurabil, iată de ce mereu lucrez asupra perfecționării propriei personalități. Citesc foarte mult, acumulez experiență, pentru ca visul meu profesional să devină realitate – să interpretez rolul lui Hamlet.
Poți fi văzut în diferite lucrări teatrale și cinematografice. Ce personaj te reprezintă cel mai mult sau îți este cel mai drag?
Fiecare spectacol este diferit prin emoțiile și trăirile pe care le transmite. Abilitatea de a intra în pielea unor personaje, diferite ca caracter, tematică, dispoziție, înseamnă de fapt talentul artistic. Sarcina actorului este de descoperi aceste emoții și le dărui cu sinceritate publicului, convingându-i că trăiește o adevărată poveste pe scenă. Unul dintre cele mai îndrăgite personaje este cel pe care îl interpretez în spectacolul Frumoasa Сălătorie a Urşilor Panda… – lucrarea mea de diplomă pentru magistratură. Frumoasa Călătorie a Urşilor Panda include și coreografie, muzică, talent actoricesc. Pentru a transmite ideea acestui spectacol spectatorilor, nu a fost necesar să căutăm inspirație în altă parte, să învățăm sexualitatea de la alți actori. Această regie este invadată de naturalețe și emoții firești.
Putem avea încredere în actori?
Teatrul – o profesie, ocupație și sursă de venit. După spectacol, în viața de zi cu zi, nu există nici roluri, nici replici însușite. Sunt o persoană credulă, spirituală, sociabilă. Mi-am format un obicei de a mă deschide oamenilor, fără să aștept ceva în schimb. Apropo, actorilor le este mult mai simplu să identifice minciuna, decât celorlalți. Îmi dau seama imediat dacă o persoana este sau nu sinceră cu mine, și ce gânduri are. Este un obicei minunat însușit la teatru.
Actorul are nevoie de muzică?
La fel ca și oricare alt om de artă, actorul are nevoie de muzică. În lipsa acesteia, orice improvizație, replică, privire sau rol va fi lipsită de profunzime, emoții, interes și sens. Bineînțeles că și muzica trebuie să fie corespunzătoare: un motiv prietenos și profund emoțional.
Ai remarcat căror femei le placi?
Nu, nu am remarcat. Vreau să fiu pe placul tuturor femeilor. (Zâmbește). Și în special, femeilor cu acel vino-ncoa, femeilor adevărate, inteligente, nonconformiste, care te pot face să-ți pierzi mintea.
Ce te deosebește pe tine de ceilalți?
Pot să cânt la saxofon – în primul rând. (Zâmbește) Domnișoarele au recunoscut că sunt încântate de buzele mele – în al doilea rând.
Versiunea completă o găsiţi în ediţia AQUARELLE aprilie-2014.
