Când prietena mea Ala a venit la mine cu o sticlă de şampanie („Mi-am găsit serviciul viselor mele!”), m-am bucurat pentru ea sincer. Vorba e că Ala este un contabil foarte bun; are câţiva ani buni de experienţă într-o companie cu renume. Mai e şi căsnicia, şi încercarea nereuşită de a se stabili cu traiul peste hotare, şi un an de şomaj… Dar iată că prietena mea e din nou împlinită.
Două luni mai târziu Ala a venit iar la mine cu moralul la pământ: „Gata, îmi dau demisia. Toţi mă urăsc.” Era evident că vrea să-şi descarce sufletul. Am servit-o cu o ceaşcă de ceai şi am început să ascult cu atenţie.
Găseşte versiunea completă în noul număr AQUARELLE martie-2013