Când ai ținut pentru prima oară camera de luat vederi în propriile mâini?

În copilărie, prin '98, părinții au cumpărat o cameră digitala pentru a imortaliza clipele trăite împreună. Când părinții nu erau acasă, eu împreună cu fratele meu mai mare, făceam numeroase năzbâtii, filmam tot ce vedeam, exersam (Râde).

Ce te-a făcut să vrei să devii regizor?

Dorința de a face film a apărut înainte de a înțelege ce înseamnă a fi regizor. Probabil, regizor te naști.

Ai studii în domeniul artei?

Da. După ce finisasem colegiul, am hotărât să mă reprofilez. Mă gândeam să fac IT sau Cinema. Soarta a decis să mă împingă în brațele facultății " Regie Film și TV" la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice. Atelierul Vadim Prodan. Studiile le-am finisat cu brio, iar acum sunt masterand la facultatea "Regie Film - Documentar", la AMTAP.

Care au fost cele mai spectaculoase evenimente care au avut loc în anii de studenție?

Evenimente au fost multe. Expoziții, workshop-uri, filmări. Toate spectaculoase în felul lor. Dar adevărata magie este acel moment, când filmul tău este pe ecran mare și este privit de spectatori.

Care a fost primul proiect în care te-ai implicat în calitate de regizor?

Dacă să vorbim despre genul documentar, este filmul “Izzy Izvne”. Un film portret despre o personalitate complexă, care face graffiti, fotbal, break dance, rap... Dar, ce ține de ficțiune este filmul “Rock”. Remake-ul unui scurtmetraj francez “Hymene” de Cedric Prevost.

Cum a fost pe platourile de filmare a filmului “Rock”?

O noapte. O locație. Doi actori (Ianoş Petrașcu și Cristina Cozma). A fost superb.
 

Unde găsești sursa de inspirație?

Uneori mă găsește ea, alteori - eu. Inspirația se poate isca în urma unui eveniment care mă copleșește sau citind un articol, o carte, ascultând o piesă, meditând asupra unei picturi...

În ce proiecte ai mai fost implicat?

M-am implicat în tot soiul de proiecte. Fie că era nevoie de asistent de regie, producție, imagine, casting... m-am implicat în toate pentru a învăța din ele cât mai multe subtilități din lumea filmului. Ba mai mult ca atât, am avut experiență și-n calitate de actor.

Cum te-ai decis să adaptezi piesa de teatru "Casa mare" de Ion Druță? Ce te-a făcut să alegi anume această istorie pentru filmul de licență?

Fiind în căutarea unei istorii pentru licență, conducătorul de curs Vadim Prodan mi-a recomandat să citesc piesa “Casa Mare” de Ion Druță și... m-am aprins. (Zâmbește.)

Cum ai lucrat pe platourile de filmare a peliculei "Casa mare" cu marea actriță autohtonă Mihaela Strâmbeanu?

O vedeam doar pe Mihaela Strâmbeanu în rolul Vasiluței. Și am avut dreptate în alegerea mea. Mihaela a trăit acest rol, l-a făcut de excepție.

Care-i cea mai complicata etapa în crearea unui film?

Toate etapele-s diferite și complicate în felul lor. Nu pot numi doar una. Dar în Moldova totuși, cea mai dificilă etapă este castingul. E foarte complicat să găsești actori buni de cinema.
 

Ce proiect la care ai participat te-a inspirat cel mai mult?

Toate filmele îmi sunt dragi. Dar “Casa mare” a fost într-adevăr ceva magic.

Ai făcut și videoclipuri. Care este diferența dintre clip muzical și film?

Dacă în film în primul rând este istoria, în videoclip în prim plan este stilul vizual. Capacitatea de a prinde emoția muzicii, cuvintelor și de a încerca să o redai, asta contează.

Ai lucrat și în calitate de producător. Cum te-ai simțit? Cât de apropiate sunt aceste două profesii?

Producția și regia fac parte dintr-un tot întreg. Producția ține de crearea condițiilor de filmare, regia de creativitate, viziune, imaginație. Sunt apropiate, dar în același timp atât de diferite. Regia îmi este mult mai aproape de suflet.

Prin intermediul rețelelor de socializare știm că ai participat la multe workshop-uri, festivaluri, concursuri. Cum a fost?

Recent am fost la "Balkan Documentary Center" în Sofia. Acest workshop a fost bazat pe dezvoltarea de proiecte documentare. Un alt workshop care m-a inspirat a fost Atelierul de  Scenaristică cu Jana Burbach, din Germania. La fel de impresionant a fost workshop-ul de producție cu Joe Genier de la Hollywood.

Ce planuri ai pentru viitorul apropiat?

În această vară planific să fac câteva scurtmetraje. Iar în paralel, să dezvolt și alte idei de lungă durată.
 

Nu ai tentații să pleci în străinătate pentru a face film?

Sincer, nu. Vreau să fac film aici, în Moldova. Avem o mulțime de subiecte care merită atenție.
 

Unde te vezi peste 10 ani?

Timpul este foarte dinamic și niciodată nu poți ști ce va fi mâine. Însă, cu siguranță mă văd în lumea filmului, chiar și peste zece ani. Acest lucru mi-l doresc și asta voi face.

Text: Victoria Kirilov