Cristian Condrea: Vreau să fac muzică și să fiu fericit! 
Când ai început să faci muzică?
Dragostea mea față de muzica s-a născut de mic copil. Tatăl meu fusese muzician, îl auzeam mereu cântând piese renumite. Cred că aveam vreo 13-14 ani când acasă a apărut prima chitară. Am fost curios să învăț, cel puțin, câteva acorduri, ca să-mi dau seama ce e asta. În acea perioadă deja eram interesat de muzica rock iar chitara era o buna metodă pentru a o explora din plin.
Prima experiență scenică?
Prima experiență scenică a fost în perioada școlară. Făceam parte dintr-o formație la liceu și, am fost rugați să cântăm la înmânarea diplomelor pentru clasele a 12-a. A fost oribil pentru că aveam mari emoții și trebuia să cânt ”Through the glass” de Stone Sour; îmi tremura și vocea și chitara. (Râde.) Cineva mă filmase, dar eu am refuzat să privesc înregistrarea, și nu cred că aș fi vrut să-o văd vreodată.
Ce gen de muzică îți trezește entuziasmul creator?
Gustul muzical mi s-a format în adolescență, adoram muzica rock, și ascultam diferite formații, cum ar fi "Guns ‘n Roses", "Black Sabbath", "Queen", "Linkin Park", "Bon Jovi" etc.
Unde ți-ai perfecționat cunoștințele în domeniul muzicii?
Eu nu am făcut studii muzicale, nu am finisat școala muzicală. Tot ce am învățat în domeniul muzicii a fost din propria experiență, și deja mai târziu, de la profesori particulari. Am început să studiez chitara și tobele la niște profesori locali cărora le sunt tare recunoscător. Dorința de a cânta cu vocea a apărut vreo 4 ani în urma, pentru că voiam să-mi cânt singur piesele proprii.
Cine este materia primă a inspirației tale? Cine te face să creezi?
Inspirație îmi este propria viață, și nu este tot timpul o persoană anumită. Recunosc că, în mare parte apariția pieselor a fost influențată de o oarecare relație amoroasă, dar sunt multe cazuri în care muza a venit la mine sub forma unor trăiri spontane, nefiind legate de cineva concret. La un moment dat am început fiu în stare să anticipez aceste trăiri și să știu când este mai bine să am o chitară lângă mine pentru a pune o melodie pe acorduri.
Ai timp de dragoste? Inima ta este ocupată acum de cineva?
Ce semnifică pentru tine trupa “Wonder City”?
“Wonder City” este pentru mine prima dragoste. În această formație am ajuns să compun linii melodice, să fac texte și să experimentez cu vocea. Majoritatea pieselor care le-am lansat până acum sunt făcute împreună cu “Wonder City”. Îmi place foarte mult să muncesc și să experimentez alături de membrii trupei. Acest lucru te face să ieși din propria zonă de confort. Trebuie să te adaptezi și la alte idei, nu poți rămâne doar cu cele proprii. În acest fel crești ca muzician și ca personalitate.
Ce scene ai culminat alături de membrii formației Wonder City?
Am cântat foarte mult și am avut parte de diverse scene, începând cu cele mai mici (spre exemplu pub-uri și localuri autohtone) terminând cu open-air-uri și concerte mari. Dar cele mai plăcute nu erau legate de mărimea sau locul scenei, ci acelea în care am făcut lansări de videoclipuri, unde au venit oamenii care au vrut să ne asculte și să vadă ce muzică nouă mai facem.
Mai faci parte din această trupă?
Proiectul la momentul actual este înghețat. Motivele sunt diverse și nu merită atenția publicului. Sper totuși să revenim cu material nou în momentul în care vom fi pregătiți.
Cu cine ai mai colaborat?
Am colaborat cu mai mulți instrumentaliști, compozitori, oameni pasionați de muzică. Am cântat în multe formații, în calitate de chitarist, dar și în calitate de toboșar. Însă, ca vocalist am cântat doar în formația “Wonder City”. Chiar din startul acestui proiect am colaborat și continui să colaborez cu interpreta și compozitoarea Rodica Olișevschi. Prima piesa lansată împreună a fost ”Show me” și am amintiri foarte plăcute din acea perioadă.
La ce festivaluri de muzică ai participat?
La festivaluri de muzică din păcate nu am avut ocazia să participăm. În schimb am cântat la Festivalul Tineretului, la “Cronograf”, evenimente caritabile și la un concurs la care nici nu am știut că particip (nu îmi plac concursurile iar colegii de formație ”au uitat” să mă anunțe; în schimb am câștigat, și astfel am avut ocazia să înregistrăm trei piese gratuit, printre care a fost și ”Pretty Baby”).
Cât timp petreci la studiouri, repetiții, etc?
Dedic foarte mult timp muzicii. Fac lecții de vocal și sunt la studiou zilnic, compun, înregistrez, cânt, și chiar dacă obosesc, mereu am la îndemână o chitară, care mă face să vreau să nu stau degeaba nicio clipă.
Când te-ai decis să te lansezi solo?
Am vrut să explorez și această latură a muzicii. Să cânți în formație e foarte interesant, dar eram curios să aflu cum e să fii și pe cont propriu. Plus la toate acestea, am vrut să abordez și un alt stil decât cel pe care-l practicam împreună cu trupa “Wonder City”.
Cine te-a inspirat să scrii prima ta piesă solo – “Să uiți plăcerea”?
Inspirația a venit dintr-o relație mai complicată. Cred că acele trăiri m-au determinat să-mi scot emoțiile și sentimentele în acest text și muzică. Piesa, până la urmă, rămâne a fi un îndemn de a uita plăcerea trăită într-o relație pentru a putea trece mai departe.
Cum a fost pe platoul de filmare a videoclipului la piesa respectivă?
Am avut momente plăcute și mai puțin plăcute, dar toate au meritat efortul, pentru că, în final am rămas satisfăcut de rezultat. Locația a fost o pădure foarte rece și neprietenoasă.
Când lansezi o nouă piesă?
Sper să fie cât mai curând, nu pot spune o dată exactă. O piesă nouă este pe cale să fie finalizată, la fel ca și prima, în română, și sper să aibă cel puțin, impactul pe care l-a avut ”Să Uiți Plăcerea”.
Ce planuri ai pe viitor?
Vreau să fac muzică și să fiu fericit. (Zâmbește)
Unde te vezi peste 10 ani?
În 10 ani sper să-mi realizez la maxim ambițiile vocale. De altfel, aș vrea foarte mult, ca cel puțin o piesă compusă de mine să rămână în istorie, chiar dacă eu nu voi ști de asta. (Zâmbește)
Text: Victoria Kirilov
