14 ani de la moartea marelui poet Grigore Vieru 
Grigore Vieru s-a născut la 14 februarie 1935, în satul Pererâta (Republica Moldova), în familia lui Pavel şi a Eudochiei Vieru. A absolvit primele şapte clase în satul natal (1950), şcoala medie din oraşul Lipcani (1953) şi Facultatea de Filologie şi Istorie a Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chişinău (1958).
În 1957 a debutat editorial, fiind student, cu o plachetă de versuri pentru copii, „Alarma”, apreciată de critica literară, şi a continuat cu alte zeci de volume pentru copii, printre care: „Muzicuţe” (1958), „La fereastra cu minuni” (1960), „Bună ziua fulgilor” (1961), „Făguraşi” (1963), „Ceasornicul pădurii” (1965), „Poezii de seama voastră” (1967), „Aproape” (1975), „Mama” (1980), „Să creşti mare” (1983).
În 1970 a realizat, împreună cu Spiridon Vengheli, primul abecedar cu litere latine în Basarabia postbelică. În acelaşi an a ieşit de sub tipar volumul de poezii pentru copii „Trei iezi”, care cuprindea şi poezia „Curcubeul”, în care Vieru, prin metafora curcubeului cu trei culori, elogia drapelul tuturor românilor. Volumele dedicate copiilor au fost răsplătite, în 1988, cu Diploma de onoare „Andersen”, cea mai prestigioasă distincţie internaţională în domeniul literaturii pentru copii.
Tot el este autorul a numeroase volume de versuri printre care: „Numele tău” (1968), „Fiindcă iubesc” (1980), „Izvorul şi clipa” (1981), „Cel care sunt” (1987), „Hristos nu are nicio vină” (1989), „Rădăcina de foc” (1988), „Curăţenia fântânii” (1993), „Văd şi mărturisesc” (1997). Primul volumul de versuri, „Numele tău”, a fost apreciat de critica literară drept cea mai originală apariţie poetică. În anul apariţiei a devenit obiect de studiu la cursurile universitare de literatură naţională contemporană. Trei poeme din volum sunt intitulate Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Brâncuşi, iar altele două sunt închinate lui Nicolae Labiş şi lui Marin Sorescu. Asemenea dedicaţii apăreau pentru prima oară în lirica basarabeană postbelică.
Grigore Vieru s-a impus ca un promotor consecvent al idealurilor naţionale ale românilor din stânga Prutului, luptând pentru oficializarea limbii române în Basarabia, pentru reunirea ei cu Patria-mamă.
A fost redactor la revista „Nistru” (1960), publicaţie a Uniunii Scriitorilor din Moldova, redactor la editura Cartea Moldovenească (1960-1963), consultant la Secţia de poezie a Uniunii Scriitorilor din RSS Moldovenească (1963-1969), membru în Comisia de Stat pentru problemele limbii (1991). A mai colaborat la „Tinerimea Moldovei”, „Moldova”, „Literatura şi arta”, ca şi la publicaţii din România precum „România literară”, „Convorbiri literare” sau „Cronica”.
În 1973, Grigore Vieru a trecut Prutul în cadrul unei delegaţii de scriitori sovietici şi a participat la întâlnirea cu redactorii revistei Secolul 20: Dan Hăulică, Ştefan Augustin Doinaş, Ioanichie Olteanu, Geo Şerban, Tatiana Nicolescu. Un an mai târziu, în 1974, a dat curs invitaţiei oficiale din partea Uniunii Scriitorilor din România, adresată de preşedintele acesteia, scriitorul Zaharia Stancu. Astfel, a vizitat Transilvania, însoţit de poetul Radu Cârneci. În 1977, tot la invitaţia Uniunii Scriitorilor din România, a vizitat oraşele Bucureşti, Constanţa, Cluj-Napoca, Iaşi.
La sfârşitul anilor ’80, Grigore Vieru s-a aflat în prima linie a Mişcării de Eliberare Naţională din Basarabia, textele sale (inclusiv cântecele pe versurile sale) având un mare rol în deşteptarea conştiinţei naţionale a românilor din Basarabia. A fost unul dintre fondatorii Frontului Popular şi s-a aflat printre organizatorii şi conducătorii Marii Adunări Naţionale din 27 august 1989. A fost ales deputat al poporului (1989). A participat activ la dezbaterile sesiunii a XIII-a a Sovietului Suprem din RSSM, în care s-a votat limba română ca limbă oficială şi trecerea la grafia latină.
În 1993 a fost ales membru corespondent al Academiei Române.
