Irina Tarasiuс: Tot ceea ce trebuie să știi pentru a apărea pe coperta AQUARELLE 
AQ-Info
Vârstă: 30 de ani.
Studii: A absolvit Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice.
Carieră: Actriță a Teatrului Dramatic Rus de Stat numit „A.P. Cehov”.
Ei bine, Irina, îți vine să crezi că vei apărea pe coperta AQUARELLE?
Sincer, nu! (Râde.) Cred că voi crede cu desăvârșire atunci când voi ține în mâini revista cu imaginea proprie pe copertă.
Apropo, de ce în lumea mercantilă de azi ai hotărât să devii actriță?
Eu cred că dacă cineva lucrează cu bună-credință, totul îi va reuși și va obține multe! Încă din copilărie evoluam pe scenă. Sunt din sudul Moldovei, în Comrat am absolvit școala de muzică, clasa pian, apoi am studiat trei ani la colegiul de muzică. La Chișinău am venit pentru a învăța la conservator, dar în ultimul moment m-am răzgândit și am fost înmatriculată la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice. Probabil, profesia de actriță nu e cea mai bineplătită în lumea modernă, unde multe lucruri depind de bani, dar mă consider o persoană foarte fericită, pentru că fac ceea ce-mi place, lucrez cu oameni extraordinari si ... sunt norocoasă. Avem atât de mulți actori talentați, și apoi, rolurile care-mi sunt încredințate sunt o mare responsabilitate și fericire profesională.
Cum a trecut „botezul “ la teatru?
Activez în teatru de șapte ani. În afară de spectacolele care au fost puse în scena Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice și lucrarea de licență „Visul unei nopți de vară“, debutul meu în calitate de actriță a avut loc în spectacolele „Regele Richard al III-lea”, unde am interpretat rolul unui băiat în vârstă de 12 ani, și în povestea „Pinocchio”, unde am jucat rolul principal. Am avut mari emoții: în primul rând, pentru că mi-a fost încredințat rolul, și în al doilea rând, pentru că mă priveau colegii și trebuia să corespund așteptările lor! Și încă prima audiență! Eu și acum, ani mai târziu, de fiecare dată când ies în scenă, am emoții. Poate cineva are o „armură” care protejează împotriva emoțiilor în exces, dar eu nu o am.
Continuarea o poți găsi în revista AQUARELLE, Mai 2017
