Stres acumulat

Când în viață există mai multe surse minore de stres – termene-limită, decizii dificile, incertitudine sau suprasolicitare – psihicul poate să le suporte, o anumită perioadă. Dar, la un moment dat, această limită se epuizează, iar anxietatea iese la suprafață fără vreun declanșator concret.

Este ca un pahar prea plin: ultima picătură poate fi aproape invizibilă, dar tocmai ea face ca apa să se reverse.

Emoții înăbușite

Nu observăm toate emoțiile și nu le exteriorizăm. Iritarea, furia, resentimentele, frica sunt adesea înăbușite automat, pentru că ni se par incomode sau nepotrivite. Doar că ele nu dispar nicăieri, rămân în interior. Astfel, în locul unei emoții clare, apare o stare generală de anxietate, care pare să nu aibă vreo cauză.

Incertitudine și pierderea sentimentului de siguranță

Pentru psihicul nostru este important să înțeleagă ce se întâmplă și ce urmează. Când nu există claritate – în muncă, relații, în ceea ce privește viitorul – se activează starea de alertă și anxietate. Chiar dacă, la nivel conștient, nu ne gândim permanent la o problemă nerezolvată, sentimentul de instabilitate poate rămâne în interior. Și atunci, anxietatea apare ca o reacție la incertitudine, nu la un eveniment concret.

Obișnuința de a trăi în anxietate

Dacă anxietatea a fost, mult timp, parte a vieții unei persoane, psihicul poate începe s-o perceapă ca pe o stare normală. Astfel, chiar și în perioade liniștite, tensiunea interioară nu dispare complet. Creierul continuă să scaneze mediul în căutarea unui pericol, chiar și atunci când acesta nu există. Pur și simplu, acest mod de funcționare a devenit obișnuit pentru el. Este dificil să gestionezi singur această stare, de aceea, sprijinul unui psiholog poate fi foarte util.

Factori fiziologici și starea organismului

Somnul insuficient, schimbările hormonale, problemele glandei tiroide, aritmia, fluctuațiile nivelului de zahăr din sânge, anumite medicamente, suprasolicitarea sau excesul de cafeină – sunt doar câțiva factori care pot amplifica starea de anxietate. În această situație, sistemul nervos devine mai sensibil, iar ceea ce am fi ignorat într-o stare normală, poate fi perceput ca un semnal de alarmă.

Conflict interior

Anxietatea poate apărea atunci când în interior există o contradicție. De exemplu, o parte din tine își dorește schimbări, iar alta se teme de ele. Sau vrei să faci ceva, dar, în același timp, ceva te împiedică. Astfel de „conflicte” nu pot fi întotdeauna formulate clar, însă ele creează o tensiune interioară constantă, resimțită ca anxietate.

Nevoia de a ține totul sub control

Cu cât nevoia de a ține totul sub control este mai mare, cu atât psihicul devine mai sensibil la orice abatere de la așteptări. Chiar și o mică doză de incertitudine poate fi percepută ca o posibilă amenințare. În astfel de situații, anxietatea apare din încercarea de a face totul previzibil într-o lume în care nu putem controla fiecare detaliu. Cu cât mai mult încerci să ții totul sub control, cu atât mai des apare senzația că „ceva nu este în regulă”, chiar și atunci când, de fapt, totul este bine.

5 moduri de a te bucura de viață care te ajută să te relaxezi și să-ți recapeți echilibrul emoțional

Plăcerea fizică – un duș cald, respirație lentă, liniște, stretching, posibilitatea de a te culca și de a nu face nimic măcar câteva minute redau sistemului nervos sentimentul de siguranță.

Plăcerea de a duce lucrurile până la capăt – pentru psihicul nostru este important să simțim mișcarea, dar și sentimentul de finalitate. Când o persoană are, pe parcursul zilei, zeci de sarcini minore nerezolvate, în interior se acumulează tensiune, pentru că atenția rămâne mereu fixată pe ceea ce încă n-a fost finalizat. Chiar și niște chestii mărunte, cum ar fi răspunsul la un mesaj, lucrurile aranjate la locul lor, oferă un sentiment de satisfacție.

Plăcerea lucrurilor noi – uneori, este suficient să mergi pe alt drum, să asculți muzică necunoscută ori să schimbi rutina obișnuită a zilei. Lucruri mărunte creează senzația de mișcare și pot readuce treptat bucuria de a trăi.

Plăcerea de a simți sens – pentru un om, este important să simtă că ziua trăită nu a trecut în zadar. Acest sentiment apare din lucruri concrete: să ajuți o persoană dragă, să susții pe cineva într-un moment dificil ori să faci ceva util.

Plăcerea contactului cu cei din jur – să te întâlnești cu o prietenă, o colegă sau o rudă, să vorbiți și să vă amintiți lucruri frumoase. Astfel de momente aduc adesea o senzație de ușurință, căldură și revigorare interioară.

Opinia expertului

Elena Ivanov - Psiholog, mediator

Cum putem înțelege dacă o persoană are epuizare emoțională și nu depresie sau tulburare de anxietate?

Burnout-ul este o stare cronică de epuizare cauzată de solicitări excesive și îndelungate (cel mai adesea, la locul de muncă sau într-un rol de îngrijitor). Se deosebește de depresie și tulburările de anxietate prin cauze, localizare și potențial de recuperare. Burnout-ul este, de obicei, legat de un anumit domeniu (muncă, școală), în timp ce depresia are impact asupra tuturor aspectelor vieții. O persoană cu burnout se poate simți mai bine după o vacanță sau o schimbare de peisaj, în timp ce depresia persistă. Epuizarea emoțională se poate transforma în depresie dacă este ignorată. Acordați atenție semnalelor de alarmă:

* Persoana se simte rău peste tot, nu doar la locul de muncă.

* Apar gânduri de lipsă de speranță în viață (nu doar „obosit”, ci „nu are rost”).

* Dispare capacitatea de a te bucura de orice.

Ce exerciții de respirație sau corporale funcționează cu adevărat pe moment?

* Metoda 5-4-3-2-1: Privește în jur și spune următoarele, în liniște (sau cu voce tare):

5 lucruri pe care le vezi (un scaun, o lumină, mâna ta, o fereastră, o crăpătură în perete).

4 lucruri pe care le poți atinge (haine, un scaun, podeaua de sub picioare, un perete).

3 sunete pe care le auzi (zgomotul străzii, zumzetul unui computer, propria respirație).

2 mirosuri pe care le simți (cafea, aer, parfum).

1 lucru pe care îl poți gusta (gustul din gură, guma de mestecat).