Aprilie 08, 2019
Natalia Grigorjevschi-Braga: Despre educarea copiilor, dezvoltare personală și caritate

Aquarelle editorial

Împărtășește cu prietenii tăi

Cariera
Fondatoare fondului caritabil Open gates.

 

Studii
ASEM, facultatea "Științe Economice".
USM, facultatea "Limbi străine".

Starea civilă
Căsătorită, doi copii.

 

Ați participat la multe seminare, traininguri. Cum a început totul? 

Chiar dacă de pe băncile școlii visam că voi urma facultatea de Limbi străine, totuși, după ce am finisat clasa a IX-a, am am început studiile la colegiul cooperativ, la facultatea de "Activități Comerciale". În anii 90 această sferă era foarte actuală. Mai apoi, am început studiile la Academia de Studii Economice de la Chișinău. Visam să devin femeie de afaceri (Zâmbește.) Încă din perioada când studiam la colegiu, am deschis o mică afacere, am câștigat primii bani, și chiar dacă suma nu era mare, important era că erau banii proprii. Țin minte că mă simțeam atât de independentă. (Zâmbește).

 

Cu soțul dvs. v-ați cunoscut în anii de studenție?

Da, noi eram membrii Federației organizațiilor de tineret, participam activ la diverse seminare, ne duceam la simpozioame, comunicam cu oameni interesanți. Erau vremuri minunate. Văd cum studenților din zilele noastre le lipsește această chestie.

 

Nu ați avut dorința de a combina cariera și viața familială?

Eu privesc lucrurile cu ochii larg deschiși. Dacă mă apuc de ceva, mă dedic în totalitate. Dacă eu m-aș fi dus la serviciu, îmi dau seama că nu aș putea să-mi dedic suficient timp familiei, copiilor, iar acest lucru pentru mine este extrem de important. Totodată, în acea perioadă mama mea s-a îmbolnăvit foarte tare, și eu trebuia să am grijă de ea. Acum, uitându-mă în urmă, înțeleg că am făcut totul cum trebuia.  

 

Era greu de a vă decide să lăsați la o parte cariera?

Foarte complicat, mai ales, ținând cont de faptul cât de ambițioasă eram. Decizia a fost foarte radicală, fatală aș spune. Țin minte că deja ne gândeam împreună cu Oleg să aducem pe lume copii, când mi s-a propus o ofertă de muncă foarte prestigioasă. O noapte întreagă m-am tot gândit, iar dimineața am luat decizia. M-am gândit că soțul trebuie să meargă înainte, să construiască o cariera, iar eu îmi voi dedica viața copiilor mei. Dar acest lucru nu înseamnă că eu am devnit mai puțin activă. (Zâmbește). Când s-a născut Dana, am intrat la studii la USM, și visul meu din copilărie a devenit realitate. Am studiat la facultatea de "Limbi străine". Mereu mi-am dorit să pot discuta cu ușurință cu vorbitori nativi a limbilor străine, iar acest lucru devenise pentru mine real. 

 

Cum a început pasiunea dvs. pentru psihologie?

Copiii mei m-au inspirat. Ei sunt într-atât de diferiți, de nu-ți vine a crede. Ceea ce pentru Dana este foarte eficient, este absolut fără sens pentru Sandu, și invers. Mă ciocneam de întebări, la care nu-i atât de ușor de găsit răspuns. Am vrut să le fiu de ajutor copiilor mei, și să înving împreună cu ei niște temeri de-a lor, spre exemplu, teama de întuneric, sau cum să evite momentele stresante de la grădiniță.

Primul curs în domeniul psihologiei pe care eu l-am trecut, se numea "Educare fără violență". Am văzut imediat rezultatul. Atunci am înțeles, că dacă vrei să schimbi ceva, trebuie să începi de la tine însuți, și lumea din jur se va schimba neapărat. Deoarece psihologia mi s-a părut extem de interesantă, am început să mă adâncesc în această sferă. 

 

 

Care este secretul principal al înțelegerii reciproce dintre părinți și copii?

Mai întâi de toate, trebuie tu însuți să fii educat, iar copiii vor lua de la voi un exemplu. Îmi amintesc că a fost o perioadă în care, eu simțeam că Dana ceva nu-mi spune, că ceva o supără, dar cu mine nu vrea să vorbească despre aceste lucruri. Am încercat mai multe metode de a începe cu ea o discuție deschisă. Odată, i-am scris o scrisoare, Dana mi-a răspuns. Noi și acum obișnuim să ne scriem scrisori de mână - emoționante, plăcute, răscolitoare, cel mai important este faptul că ele sunt sincere. 

Mă gândesc să încep să-i scriu scrisori și fiului meu, sper că-mi va răspunde. (Râde).  Apropo, tot prin intermediul comunicării am înțeles ce tip de sport îi place fiului meu. Dana deja de mult se ocupă cu săriturile peste obstacole, Sandu însă s-a ocupat cu mai multe tipuri de sport, precum înotul, fotbalul, tenisul, taekwondo. Comunicând cu el am înțeles că el vrea să se ocupe cu scrima. Niciodată nu m-aș fi gândit, că acest tip de sport va fi pe placul lui. 

 În familia noastră există mai multe tradiții care implică comunicarea. Spre exemplu, cina cu familia. Fiecare spune cum a trecut ziua, ce lucruri s-au întâmplat, ș.a. Poate că, sună banal însă, multor părinți nu le ajunge timp pentru a comunica cu propriii copii, iar acest lucru în viitor se va dezvolta în neînțelegeri și probleme. 

 

 

De mai mulți ani vă ocupați cu caritatea, iar în această primăvară ați înființat o organizație caritabilă Open gates. Care sunt obiectivele dvs.?

Pot spune că m-am "regăsit". Des ne duceam la casele de copii, și mereu mă gândeam, ce se va întâmpla cu acești copii când vor deveni maturi? Comunicam cu absolvenții caselor de copii, sunt atât de dezorientați, nu știu ce posibilități majore au.

Open gates – este o organizație caritabilă, care ajută absolvenții de la casele de copii să-și găsească o cale la noi în țară, să se autodezvolte în Moldova, și să-și găsească un loc de muncă. Totodată, la noi în țară există multe instituții unde nu se ajung cadre. De ce să nu le ajutăm acestor tineri să aibă o specialitate, care le va oferi posibilitatea să-și găsească un loc de muncă, încredere în ziua de mâine și venituri stabile. Acești copii au dreptul la un viitor prosper, și au mare nevoie de un sfat, un stimul și susținere. Noi ne străduim să-i ajutăm. 

 

Citiți continuarea articolului în noul număr al revistei AQUARELLE 2019, din luna aprilie 2019. 



concurs
Știri recente
citeste și
SQL exec time = 2.1914274692535