Lilia Șolomei: solistă la Teatrului Național de Operă și Balet 
Lilia Șoșomei - soprano de coloratură, solistă la Teatrului Național de Operă și Balet "Maria Bieșu", Artistă Emerită a Republicii Moldova.
În familia mea toți cântau bine. Spre exemplu, mătușa de pe linia tatălui meu, a învățat într-o clasă cu Maria Bieșu, la tehnicum, iar după ce ele au obținut ambele locul 1 la un concurs de interpretare din Chișinău, a fost trimisă la Conservatorul din Chișinău. Posibil, mătușa mea ar fi putut deveni Primă, ca și Maria Luchianovna, dar părinții nu i-au permis.
Produsul este bun. Trebuie luat! (Râde) Așa mi-a spus la admiterea la Conservator Vladimir Dragoș, la care eu mai târziu am studiat. Și, visele mele care erau țintite spre Academia de Muzică de la Kiev, sau cariera mea în domeniul muzicii de estradă, toate aceste dorințe la care eu visam din copilărie, au fost spulberate.
Oscar din opera lui Juseppe Verdi «Bal Mascat» - este primul meu rol pe scena mare, pe când eram studentă în anul 1. Eu ador și-n ziua de astăzi această operă. Cred că mi-a intrat în sânge (Râde)
Fiica Nicole de la doi ani jumătate vine la teatru. Ea s-a deprins să mă vadă în diferite ipostaze. Apropo, pentru mine foarte mult contează opinia ei. Spre exemplu, Frasquitta, rolul secundar din opera Carmen, eu l-am primit aproape de inimă, după ce Nicole mi-a zis că-mi merge acest rol. Și, noi adorăm Operetta «Rățușca cea urâtă». Poate că, o altă artistă într-un alt teatru, altfel ar fi reacționat la acest rol, dar pentru mine el este preferatul.
Eu nu sunt superstițioasă. Am câteva apucături din lumea teatrală, spre exemplu, dacă notele îmi cad, le pășesc, așa este primit la noi. Înainte de spectacol verific recuzitele pentru ca totul să fie bine- aceasta este regula mea. Pentru mine este foarte iportant ca al meu costum să corespundă epocii, scenariului. Eu înaine de spectacol nici nu-mi dau unghiile cu ojă, nemaivorbind despre manichiura din salon. Scena este o altă lume, și nimic nu trebuie să împiedice spectatorul să se adâncească în ea.
«Nunta lui Figaro». Este una din cele mai dificile opere, din punct de vedere al ansamblului. În această operă, eroina mea — Susana, patru acte este pe scenă. Am avut puțin timp pentru a pregăti acest rol — doar o lună. Și, mai mult ca atât, eu exact în acea perioadă aveam gripă, vocea îmi dispăruse, și auzul tot. Dar până la urmă, totul îmi reușise!
Este plăcut să vezi afișa cu preferata mea interpretă Catleen Battl în dressing room-ul Conservatorului din China, sau să cânți pe aceeași scenă cu Montserrat Caballe din Zaragoza, Spania. Sala atât de tare aplauda, astfel încât, mai târziu, când ascultam înregistrarea, nu am putut înțelege de ce auzisem o furtună, era din cauza aplauzelor, care erau atât furtunoase...
(continuarea o poți citi în revista AQUARELLE, noiembrie 2017)
