Nu există reguli clare în educaţie, iar părinţii trebuie să pună în balanţă convingerile lor şi nevoile copiilor, pentru a găsi un echilibru în dezvoltarea acestora.

Indiferent de temperamentul copilului, sunt câteva lucruri foarte importante în dezvoltarea copilului, pe care nu este bine să i le interzici, cum ar fi:

Să pună întrebări

Este important să-i permiţi copilului tău să pună întrebări şi să nu o interpretezi ca pe o atitudine deranjantă, ci ca pe o dorinţă a lui de a descoperi lumea, de a o înţelege. Tu eşti principalul responsabil de educarea copilului tău, aceasta neputând fi realizată decât prin comunicare. Atunci când îţi adresează o întrebare la care nu cunoşti răspunsul sau nu ştii cum este bine să-i răspunzi, nu-l trimite să întrebe pe altcineva sau nu îi da un răspuns la repezeală, pentru că astfel va fi mai dificil să revii asupra informaţiei care deja i s-a imprimat copilului în minte. Poţi să-i spui fără probleme că nu ştii răspunsul sau că te documentezi şi îi răspunzi mai târziu. Astfel, copilul se va simţi luat în serios. 

Să fie gălăgios

Cu siguranţă îţi doreşti ca la sfârşitul zilei să ai parte de momente de relaxare alături de familie, să poţi avea conversaţiile pe care ţi le doreşti, să te uiţi la TV sau la un film, să citeşti o care, să savurezi un ceai. În realitate, acest lucru este greu de obţinut, mai ales dacă ai un copil mai mic de 6-7 ani. În special până la această vârstă, copiii sunt plini de energie, îşi doresc să se joace liber, să ţipe, să cânte în voie, iar tu trebuie să înţelegi că asta face parte din dezvoltarea lor. Permite-i copilului să-şi trăiască frumos copilaria, chiar dacă asta presupune să fie uneori gălăgios.

Să spună ceea ce îl deranjează

Educaţia conform căreia părintele „face morală" şi copilul ascultă şi se supune nu funcţionează, mai ales în vremurile actuale. Comunicarea presupune un dialog, nu un monolog, iar copilul, chiar dacă are o vârstă fragedă, are dreptul la replică şi la opinii. Încurajează-l să-ţi spună ceea ce îl deranjează, pentru că astfel, riscul de a fi frustrat şi de a exista conflicte între voi este mai mic.

Să nu îşi dorească să împartă totul cu ceilalţi copii

Este important să-ţi înveţi copilul să fie recunoscător pentru ceea ce are, să fie conştient de faptul că nu toţi copiii au ceea ce îşi doresc şi ar merita, dar asta nu înseamnă că trebuie să faci din altruism o obsesie. Aşa cum şi adulţii au dreptul la a avea lucruri personale pe care nu le împrumută, şi copiii au acest drept. Atunci când are un partener de joacă, încurajează-l să-i ofere jucării, dar nu neapărat pe aceea pe care el şi-o doreşte foarte tare, doar pentru că celălalt copil a cerut-o. Oferă-i varianta de a se juca pe rând şi nu îl obiga să cedeze jucăria pe loc.

Să spună nu

Un copil obedient nu înseamnă şi un copil fericit sau ferit de probleme la maturitate. Este firesc să aibă propria personalitate, să nu-şi dorească să facă tot ce îi propui şi mai ales tot ce îi impui. Permite-i să spună şi „nu" din când în când, iar atunci când o face, întreabă-l de ce. Astfel, faci diferenţa între încăpăţânare, ambiţie şi o decizie motivată.

Să îi fie teamă

Din dorinţa de a le dezvolta copiilor o personalitate puternică, mulţi părinţi condamnă şi cea mai mică intenţie a copiilor de a exprima frica. Încurajarea vine sub formă de critică la adresa copilului: „ce ruşine să plângi, eşti băiat mare"...Mult mai eficient este să-i explici copilului că este firesc să îi fie teamă în anumite situaţii, mai ales când vine vorba de lucruri necunoscute şi să-l ajuţi să-şi depaşească teama. 

Să aibă secrete

Odată cu înaintarea în vârstă, copiii încep să aibă din ce în ce mai multă nevoie de intimitate, iar pentru părinţi, asta poate fi greu de acceptat. Respectarea intimităţii este foarte importantă, iar tu trebuie să-ţi respecţi copilul şi să nu-l forţezi să-ţi spuna ceea ce nu îşi doreşte, ci să-l faci să simtă că atunci când este pregătit, o poate face fără grijă.

Să fie furios sau gelos

Permite-i copilului să aibă şi sentimente negative şi învaţă-l cum să le gestioneze. Nu îi da pedepse pentru că a plâns, că s-a supărat sau că a vrut să stea singur, să se calmeze. Vorbeşte-i cu blândeţe şi înţelege ceea ce simte.

Să facă greşeli

Compararea cu ceilalţi copii, anularea dreptului de a face greşeli nu face decât să-i distrugă stima de sine şi să-i creeze complexe. Explică-i faptul că este perfect normal să aibă parte şi de nereuşite, iar asta nu-l face mai puţin valoros.