Rodica Lupanciuc

Psiholog consultant al Centrului Virtual de Asistenţă Psihologică şi Susţinere "Psiholog on-line", magistru în psihologie socială şi organizaţională.

Aprilie 07, 2013

Oxana

Eram de pareri mai bune despre Aquarelle. La ce bun mai afisati acest serviciu daca nu mai raspunde nici un psicolog, pe cind persoanele tot spera si astepata?

Rodica Lupanciuc

Stimaţi cititori! Din motive necunoscute, psihologul Rodica Lupanciuc evită să răspundă la apelurile noastre. Ne cerem scuze pentru inconvenienţe. Toate întrebările le puteţi adresa psihologilor Alina Vladova http://www.aquarelle.md/consult/AlinaVladova/ şi Pavel Zaharov http://www.aquarelle.md/consult/Zaharov_Pavel/ .

Martie 06, 2013

Ellen

Salut, am nevoie de un sfat nu stiu ce sa fac si cum sa procedezi, cu un an in urma am facut cunostinta in net cu un baiat cu care mai mult de jumate de am am discutat totul mergea bine era amabil,interesant, mereu rideam impreuna insa cind neam vazut si am inceput a comunica tot mai des mi se crea impresia ca il erit cind vin la el cind sunt aproape. am inceput a cauta raspunsuri discutam cu el dar auzeam numai critica si nimic bun, eu ma straduiam ii faceam cadouri aveam grija de el lam ajutat si material, dupa ce intr-o zi neam certat am inceput a simti ca vrea sa dispara sau are pe cineva si nu stie cum sa spuna am incercat sal las in pace pina nu iam scris ca "ma indepartezi" dupa mesajul acesta al meu el nu mai scrie nu mai suna, mii foarte dor de el dar nu vreau sa par proasta si sai scriu sau sun prima ...de ce a disparut?ce sa fac?:( am asa o stare depresiva imi lipseste enorm de mult cit de aiurea nar suna asta

Martie 02, 2013

Valeria

De ce nu raspunde psicologul? Doar este atit de important pentru noi toti aceste raspunsuri...

Februarie 19, 2013

Natalia

Buna ziua Nu stiu daca mai e valabila consultatia on -line, sper ca e... Sunt foarte confuza si nu mai stiu ce se intimpla cu mine, ce ar trebui sa fac..ce fac.... In mai putin de o luna v-oi implini 30 de anisi sint casatorita de aproape 3 ani...am un baietel care curind face 2 anisori...s-ar parea ca totul e bine si frumos ...am un sot, care se pare ca ma iubeste..un fiu pe care il ador, dar in suflet imi e pustiu....nu inteleg ce simt pentru sotul meu... adevarul este ca nu m-am casatorit din dragoste, nici nu prea imi placea de el, prima sa cerere in casatorie am si refuzat-o, dar el a fost destul de insistent si luind in calcul ca se aratase a fi un baiat bun(cu care se poate de faurit o familie) si mai luind calcul virsta mea 27 ani, stunci, plus parerea celor din jur , ca eu singura nu stiu ce vreau si ce caut(mai ales ca traisem o poveste de dragoste foarte urita cu batai si injosiri) am acceptat cererea.....pina la nunta permanent traiam sentimentul ca vreau sa fug undeva, ma retineam la servici intentionat si nu aveam nici o atractie sexuala...dar imi ziceam ai sa reusesti sa il indragesti pentru ca este un baiat bun si merita sa fie iubit...problema e ca au trecut trei ani, dar sentimente asa si nu au aparut...il respect, chiar si am careva sentimente pentru el, dar am impresia ca sunt mai mult sentimente de prietenie, pentru ca ii simt lipsa cind nu este acasa, dar atractie sexuala nimic...nu vreau sa ma atinga...nu vreau sa am act sexaul, el o vrea si eu parca astept sa se petreaca cit mai repede si sa scap....totodata ma infurii pentru ca nu primesc nimic in schimb.....de multe ori ma gindesc ca problema e in mine si il fac sa sufere...nu e corect din partea mea...si in fiecare zi imi zic am sa ma schimb, dar vine seara si e din nou la fel ...nici nu pot sa-mi amintesc daca a fost vreodata altfel....nu stiu ce se intimpla ...nu stiu ce sa fac....si cind vad cit de mult il iubeste pe baietelul nostru si baietelul pe el.....sunt confuza nu mai stiu ce vreau...la toate astea se mai adauga declaratiile de dragoste ale unei persoane , care abia de ma cunoaste (seful hotelului, unde am stat in luna de miere) l-am sters din prieteni de citeva ori(vorbim doar in retelel de socializare) dar el zice ca nimeni nu-i poate interzice....nu pot sa zic ca mi-a trezit un interes, dar imi place sa vorbesc cu el pentru imi spune cuvinte frumoasa, ma face sa ma simt dorita, femeie.... e o mica placere a mea, care iarasi ma face sa ma simt vinovata, mi se pare ca prin aceasta intr-un fel imi insel sotul....dna Rodica, ajutati-ma, va rog sa ma inteleg singura pe mine...sa ma regasesc....sa nu mai fac vrio greseala.... va multumesc anticipat

Februarie 09, 2013

Valeria

Salut Rodica, trec la subiect, am o relatie stranie, ne-am cunoscut acum 2 ani si jumatate, primul an a fost ok, ma saruta, in relatii intime era activ in toate sensele. Dupa o perioada de timp a incetat chiar si sa ma sarute pe buze. Pentru mine este important sarutul si la intrebarile mele de ce nu o face imi raspunde mereu ca nu stie de ce. De fire e leste o persoana inchisa si stranie, foarte pretentioasa si in general nu inteleg ce am gasit in el si cum ii rabd toate neajunsurile. Relatiile intime s-au trans format intr-un instinct animal la moment. Traiesc intr-o depresie continua si el nu ma lasa in pace chiar de i-am cerut acesta. Despre mine as putea spune ca arat bine, toti in jur ma iubesc si ma respecta, sunt o persoana activa de fire si mereu m-am intretinut financiar de una singura.Alta problema este ca cu 7 luni in urma am ramas insarcinata, am avut o speranta ca se v-a schimba ceva in relatia noastra si m-am luptat mult cu acesta. Prietenul meu s-a dovedit a fi un neresponsabil si m-a fortat sa avortez (el are 40 ani si nu a mai avut copii, eu am 37 ani). Stiu ca am procedat oribil si ma simt vinovata, caci in fine totul depindea de mine, insa nu m-am hotarit la acest pas din 2 motive: 1. Am crescut deja un copil fara tata si 2. nu am dorit ca relatia nostra proasta sa se rasfringa si peste acel copil care trebuia sa se nasca. Imi aduk aminte adeseori si ma doare nespus anume din cauza ca avortul a fost fara anestezie si foarte dureros. Am inceput sa-mi urasc prietenul, desi uneori am impresia ca mai simt ceva pentru el chiar si dupa cele intimplate. Nu stiu ce sa fac cu aceasta sitatie chiar de simt ca nu voi putea trai cu durerea care mi-a provocat-o. Ce ma sfatuiti sa fac? Cum sa trec peste? Mersi anticipat Si astept un raspus cit mai curind.

Decembrie 08, 2012

Eugenia

Buna seara Rodica,niciodata nu am crezut ca la virsta de 20 de ani voi avea nevoie de ajutorul unul psiholog dar am ajuns in momentul cind nu stiu,nu inteleg cum sa procedez ca sa fie corect...am o istorioara care probabil pentru cineva va parea foarte amuzanta insa eu nu stiu ce sa fac...probabil cea mai frecventa problema la aceasta virsta este viata personala,am patit si eu asa ceva....cu doua luni in urma am facut cunostinta cu un baiat care este mai mare cu 6 ani,niciodata nu am avut o relatie in care diferenta de virsta sa fie atit de mare,a fost ceva deosebit pentru mine...am inceput o relatie foarte repede uneori cind ma gindeam la noi ma speriam eu cit de repede totul a inceput si cit de repede se dezvolta relatia noastra...el mi-a insuflat o asa incredere in noi,ne gindeam la viitor,cum va fi...ce va fi...mereu imi spunea ca e sigur ca totul va fi bine si vrea foarte mult sa fim impreuna,insa ambii intelegeam ca intr-o relatie e nevoie de mult efort si ne-am promis unul altuia ca orice nu s-ar intimpla ne vom stradui ca sa fie totul bine si sa regulam orice conflict care va aparea.Intr-o luna am reusit sa ne cunoastem prietenii,ieseam mereu ba cu prietenii lui ba cu ai mei...toti se uimeau cum asa in doua luni am ajuns la un astfel de nivel de relatii.In asa scurt timp eu am reusit sa ma indragostesc in el,m-am indragostit cu adevarat,insa aveam frica...aveam frica ca la un moment dat totul va disparea,ii ziceam si lui de aceasta ca imi este frica insa el mereu imi zimbea,ma imbratisa ma saruta pe frunte si imi soptea"ca eu mereu sunt linga tine si daca eu sunt linga tine tu nu trebuie sa ai frica de nimic".El ma invita sa fac cunostinta cu parintii lui si imi zicea ca vrea foarte mult ca sa ma cunosc cu mamica lui si sa fiu ca viitoarea lui sotie...multi pot sa spuna ca erau doar simple cuvinte si ca a vrut sa ma insele,dar o simteam de la el ca o vrea si prietenii lui imi spuneau ca el foarte mult s-a schimba de cind noi suntem impreuna,ca demult timp nu l-au vazut asa de fericit...sunt foarte multe momente care demonstrau unele lucruri ca intradevar vrea sa fie cu mine insa nu le pot expune toate aici, saptamina trecuta am simtit un comportament foarte straniu din partea lui parca imi parea ca se indeparteaza,credeam ca are probleme la serviciu intradevar avea niste neclaritati...plecind acasa in zilele de odihna vorbisem la telefon si mi-a zis ca trebuie sa vorbim,mi-a parut stranie tonalitatea la voce,venind la Chisinau mi-a zis ca trebuie sa punem punct la relatia noastra,a avut niste motive foarte stranii de tipul ca el nu vrea sa ma faca sa sufer mai tirziu ca mai bine ar sa fie acum sa finalizam totul...dupa care imi zicea ca ii plac foarte mult si vrea sa fie cu mine dar el nu simte ceea ce ar vrea sa simta...nu inteleg cum asa spoate sa vrei sa fii cu o persoana dar nu simti ceea ce ai vrea sa simti...sunt confuza...am acceptat decizia lui si simplu i-am zis sa se gindeasca foarte bine inca o data....vorbind cu o prietena de-a lui ea a ramas socata ca nu mai suntem impreuna si mi-a zis ca probabil el s-a speriat de ce ar putea sa se sperie nu inteleg,vreau sa accentuez momentul ca cu fosta lui prietena ei trebuia sa se casatoreasca dar s-au despartit din motivul ca ea fiind din alta religie parintii ei nu i-au permis ca pina la nunta ei sa locuiasca impreuna,ei au acceptat asta inca pina la nunta au avut o multime de conflicte in urma carora ei au rupt oriice relatie...poate am povestit tot atit de incurcat insa sper sa-mi dati un sfat cum sa procedez,sa las asa cum este si sa nu fac absolut nimic cum imi spun unii prieteni sau sa lupt pentru dragostea mea pt ca simt ca lui tot ii este complicat...el mi-a zis ca eu am sa inteleg de ce el a procedat asa dar peste o perioada de timp cind vom putea sa fim simpli prieteni si el accentueaza ca noi oricum a sa ne vedem peste vre-o luna,doua...ca el ar vrea sa fim prieteni...eu nu stiu ce sa fac...sa astept cind totul se va linistit si intradevar vom putea fi simpli prieteni si poate atunci ceva se va schimba...nu mai stiu cum sa gindesc...insa vreau foarte mult sa fiu cu el si sa-l intorc,sa-i insuflu acea incredere care mi-a insuflat-o el... Sper sa primesc un raspuns care macar cit de putin dar ma va ajuta sa pun totul la locurile lor !!! Va multumesc anticipat!!

Noiembrie 25, 2012

Parascovia

Buna, sunt insarcinata in luna a 6 si cind am fost la un control la 21 de saptamini medicul mi-a spus ca sarcina decurge normal si ca copilul se dezvolta conform termenului de sarcina. Dar problema e ca mie acum mi se pare ca nu prea creste copilul finca burta e inca mica si nu pare sa fie ca cea de 6 luni si mii frica de asta.Si ca se va naste mai mic in kg decit e necesar. Cu toate astea sotul si prietenii zic ca burta creste.Mi-a aparut frica precum ca nustiu daca o sa-l iubesc si daca o sa fiu o mama buna pentru el .Cu toate ca imi doresc enorm acest copil si il iubesc mult acum vrbesc cu el ii povestesc citeceva Poate ca e normal ca sa apara aceste .Ajutati-ma ce sa fac ca sa ma debarases de aceste ginduri .Multumesc frumos.

Rodica Lupanciuc

Salut, Parascovia. Sarcina, si mai ales prima este o experienta unica in viata fiecarei femei. Emotiile si trairile pe care le are sunt asemanatoare la toate mamele insa in acelasi timp unice pentru fiecare in parte. Fiecare viitoare mamica are careva frici referitor la sarcina, la dezvoltarea copilului, la posibile riscuri care pot aparea insa acestea pot fi contestate de catre medicii specialisti pe care ii consulti in timpul sarcinii. Din fericire traim in perioada in care medicii nu m-ai ascund micile detalii sau riscuri legate de copil care le depisteaza in timpul sarcinii. De regula ei spun parintilor din timp, chiar daca nu sunt niste noutati placute, pentru ca acestia sa fie pregatiti de eventualele complicatii. In popor se spune ca daca burta este mica atunci duci copilul in spinare, daca burta este ascutita ca este baiat si multe altele. Cred ca odata ce ai vizitat un specialist si acesta ti-a spus ca totul este ok cu dezvoltarea copilului cred ca nu ai motiv sa te ingrijorezi. Din contra cred ca este un dezavantaj sa fie burta asa de mare incit sa nu poti sa mergi, sa dormi sau sa te incalti. Ca sa fii mai sigura si sa dormi linistita poti sa vizitezi alt specialist sa fii sigura ca primesti acelasi raspuns. Tot ce simti tu se trasmite copilului si o emotie pozitiva este de zece ori mai benefica pentru starea lui decit o neliniste sau o frica de-a mamei. Vorbeste de asemenea cu prietenele care au trecut printr-o sarcina, ele te vor incuraja si-ti vor da sfaturi utile pentru tine. Multa forta si o nastere usoara!

Octombrie 13, 2012

*Iris

salut,chiar imi pare bine ca am dat de ajutorul online pe care il depuneti aici.Ca si toti ceilalti am si eu problema marii majoritati pe plan sentimental.Am 18 sunt sexy dupa cum imi spun barbatii si am "un vin-o la mine".Da din partea admiratorilor nu ma pling,am atentie destul dar asta nu ma face sa cred ca totu-i fain.Am o relatie adika cum relatie))nici nu pot s-o numesc astfel.Ne cunoastem din iarna are 23 si inainte de mine a avut o relatie foarte serioasa cu o domnisoara.Totusi s-au despartit,el a suferit mult(ea deja se si casatoreste)relatia a inceput foarte spontan dupa ziua mea de nastere m-a condus acasa si acolo a si fost primul sarut.nu stiam daca sincer cum sa ma comport dupa asta cu el.Am zis ca timpul o sa arata.peste citeva zile intilnindu-ne intimplator am vb de parca nimik nu a fost.la urmatoarea zi de nastere la o prietena comuna aceeasi istorie,si tot asa de fiece data cind aveam vre-o intinire intre prieteni.vb cu el pe net mult pina la un moment in care i-am spus ca ma deprind cu el si asta nu poate sa ramina asa ori facem ceva ori incetam.la care mi-a raspuns ca nu vrea ca :"el sa depinda de cineva si cimeva de el"am suferit insa nu mult dupa asta iar am fost condusa acasa si am avut parte de saruturi dintre cele mai pasionale.la un moment cel mai bun prieten al sau m-a condus acasa,dupa care el aflind de asta pur si simplu nu mai comunicam nici nu ne mai salutam,fapt ce arata ca la atins.apoi o vara sa intimplat ca nu ne-am vazut dupa care acum cu vre-0 2 sapt in urma am avut o zi de nastere comuna si totul s-a repetat.imi permiteam sa flirtez cu prietenul sau la care acela a spus a cuvinte:"...uite ei i se permite tot insa X pe urma se supara pe mine ca eu o ating mereu"m-a pus la gind....momentul s-a repetat m-a dus acasa.momentul care ma tine sa nu ma culc cu el de atita timp (si poate asta si-l atrage mereu)e ca stiu ca dimineata o sa se ridice si o sa fie asa cum a mai fost.dupa asta iarasi nu am mai vb adika doar ne salutam si ce mai faci,desi toti prietenii nostri deja considera ca demult am avut relatii sexuale si suntem impreuna. Nu spun sa ma sarut cu baieti pe o seara si atit deja a intrat in lege,insa el deja facem un an de cind se continua relatia asta neinteleasa de mine cel putin.Mam saturat numai ii dau drumu sa plece si se intoarce inapoi la o anumita perioada de timp ,parca imi aduce aminte ca el este si sa nu uit. Poate si din cauza asta nu-mi pot forma o relatie stabila pe care deja atit de mult mi-o doresc! Mersi anticipat..sper sa rezolv ceea ce ma tine de atita timp!

Rodica Lupanciuc

Salut, Iris! Ceia ce pentru mine este clar din ceia ce mi-ai povestit este ca baiatul respectiv te place insa el nu doreste la moment o relatie serioasa. De multe ori cind barbatii sufera mult au nevoie de o perioada destul de mare ca sa-si recupereze fortele si in aceasta perioada ei prefera sa nu-si asume responsabilitati fata de alta domnisoara pentru ca stie ca o va face sa sufere deoarece el inca nu este pregatit pentru o relatie noua. Crede-ma ca daca un barbat vrea sa fie cu o domnisoara si o place el va face tot posibilul sa fie cu ea si va lupta pentru ea, si nici un amic nu-i va sta in cale. Gindeste-te bine daca ai nevoie de o astfel de atitudine, pentru ca relatie nu pot sa o numesc, fata de tine. Poate e putin dureros ceia ce voi spune insa la moment cred ca esti pentru el ca un refugiu emotional, adica te foloseste, daca pot sa spun asa, pentru a nu se simti ranit emotional insa usile lui sunt inchise pentru tine momentan. Te-as sfatui sa nu te opresti atit de mult asupra relatiei asteia pentru ca deja a trecut un an si nimic concret nu s-a intimplat. Cred ca esti inca prea tinara ca sa te complici, sa te joci de-a intrebari si raspunsuri, crede-ma ca ai tot timpul in viitor sa o faci, deaceia bucura-te de ce iti ofera viata si profita de tot cei frumos in jurul tau. Daca va este sortit sa fiti impreuna asa o sa fie, poate pentru el este prea devreme si inca ranile nu sunt lecuite. Multa bafta!

Septembrie 17, 2012

Nelly

Buna rodica azi am intrat cautind ceva de citit si miam dat seama ca cu ceva timp in urma am scris niste mesaje si chiar foarte bine am comunicat Mia placut felul in care ai abordat problema ca sa spun asa. Am si promis sa te tin la curent. Ca sa reimprospatez viata mea.traiesc 9 ani de zile cu un barbat mai in virsta ca mine.nici o secunda numi pare rau ca sintem impreuna este barbatul care are pentru mine un singur neajuns virsta in rest e ceea ce miam dorit poate si mai mult. Nu am sa renunt la el desi social intrun fel ma simt presata dar eu sint destul de puternica totdeauna mia placut provocarile.noutati am 2 ma casatoresc si sint insarcinata acum.merg impreuna. Mesajul meu este nu va uitati la cei din jur concentrativa la ce simtiti.concentrati privirea nu la altii dar la dumneavoastra.traiti cu prezentul azi e bine azi iesti fericita.miine nu se site viata este foarte jucausa.traiti momentul.nu poti sai impaci pe toti si nici nu caut si nici nu vreau sa am ocup cu asta.eu stiu dumnezeu ma iubeste.mia dat mai mult decit mam asteptat pentru ca si eu daruiesc iubire. E ceea ce multi nu stiu si nu au.iubirea vine la fiecare diferit.toate bune

Rodica Lupanciuc

Salut, Nelly! Ma bucur nespus ca soarta ti-a dat tot de ce ai nevoie ca sa fii fericita si tin sa mentionez ca sunt totalment deacord cu tine cind spui ca viata merita traita in prezent si nicicum nu in trecut sau viitor. Ritmul nostru de viata este mult prea agitat incit sa ne oprim mult asupra unor suparari, frustrari, certuri care nu ne aduc decit emotii negative si ne incurca in toate planurile. Este imposibil sa prezicem ce se va intimpla din timp si sa traim cu frica de a nu fi siguri in ce se va intimpla miine sau peste o saptamina. Deaceia te felicit ca ai gasit calea care te face fericita si cel mai important ca traiesti pentru tine si nu pentru cei care te judeca si dau note faptelor tale. Multa multa bafta tie, succes in toate si o sarcina usoara! 

Septembrie 07, 2012

Elena

Salut, Simt, ca trebuie sa spun pur si simplu cuiva, ceea ce am pe suflet unui om care nu ma cunoaste si nu ma va judeca, inauntru am impresia ca inebunesc mai recent am deschis netul cu lista bolilor psihice si am realizat ca am un conglomerat adunat din ele in mine, am ajuns la o stare depresiva datorita greselilor, care le faceam singura in relatiile mele nu prea numeroase, m-am pomenit intr-un triunghi, din care nu stiam, pe cine sa aleg omul, cu care am fost 4 ani sau omul cu care mi-a fost bine emotional 5 luni? Aceasta dilema ma consuma eram nevoita sa ascund sa inventezi scuze, cind la unul, cind la altul, ca intr-un final sa-mi dau seama, ca omul, care mi-a fost alaturi de fapt demult nu simte nimic si eu numai il chinui, iar omul care mi-am imaginat o lume frumoasa si diferita de fapt nu ma intelege si nu este acel om, in care eu atit de mult nutream sperante..m-am pomenit, ca imi vine sa urlu de atita durere si confuzie, care e in mintea mea..m-am incilcit in propriile minciuni si i-am pierdut pe ambii. Prietenii spun ca e mai bine asa, caci nici unul nu pretuia, cit suflet si cita daruire de sine eu le dadeam (dar ce pot spune prietenii)...am ajuns la concluzia, ca in viata asta nimeni nu merita sa faca parte din suflet, oamenii stiu numai a scuipa in el si in tot ce faci pentru ei, le este totuna...recent am gasit o fraza care spune aproximativ urmatoarele "omul e creat pentru dragoste, lucrurile sunt create pentru a le folosi in lume e haos, doar pentru ca lucrurile ajung iubite, iar oamenii folositi"...nu vreau sa va para ca sunt o fanatica jeluitoare am trecut demult de faza asta cam pe la 16 ani pur si simplu cind vad intrebari alea nu stiu cum sa-i spun ca-mi place sau vreau sai atrag atentia imi vine sa-mi scriu un panou "FETELOR FITI PRECAUTE" in viata din pacate nui happy end noi ne petrecem viata nu cu cei pe care ii iubim dar cu acei cu care scapam de singuratate asa ca in loc sa scriu panouri miam facut un tatto pe deget cu inscriptia "Close door" am scris pentru ambii cite o scrisoare de adios pe care nu o vor primi nicicind leam ars si scrumul lam zvinturat in speranta ca cu el sa plece si starea asta ...

Rodica Lupanciuc

Salut, Elena! Ti-as recomanda sa nu cauti simptomele pe internet ca ajungi sa te ingropi in citeva zile. Pot doar sa incep de la aceia ca ai gasit deja o buna metoda de autolecuire, daca pot sa-i spun asa, si ma refer la cea cu scrisorile. Deja este un pas spre recuperarea ta emotionala si constientizarea ca nu poti trai cu trecutul. Din pacate, sau din fericire, viata noastra este alcatuita atit din experiente frumoase cit si negative care la rindul lor poarta fiecare din ele un mesaj, o invatatura, o morala. Din fiecare avem ce invata ca mai apoi sa putem utiliza acea experienta pentru a ne proteja emotiile si starea noastra de bine. Pina la urma omul este o fiinta sociala si cit de individuali nu am vrea sa fim interrelationam cu lumea inconjuratoare si devenim dependenti de ce se intimpla in jurul nostru, de parerea altora, de atitudinea lor pina la urma. In fiecare din noi exista un eu-social, care face parte din Eu-ul fiecaruia si care il defineste pe fiecare din noi. Si motivul pentru care iubim este diferit la fiecare persoana in parte. Cineva iubeste pentru ceia ce este palpabil, cineva pentru ceva spiritual insa dragoste neconditionata exista doar intre mama si copilul ei care la rindul ei deseori este si ea conditionata.

Acordă o întrebare

Adaugă o poză
(Opțional)

concurs
SQL exec time = 0.02643609046936